Asta e "cupola", locul din Slobozia unde vin tinerii în serile de vară. Uneori se cântă la chitară, se face chetă pentru bere la pet și lumea se simte relaxată. Este undeva în mijlocul 'Parcului Mare'. Am multe amintiri de aici. Locul nu e chiar în centrul orașului dar se poate ajunge relativ repede din centru. Am făcut poza ieri sau alaltăieri și nu erau prea mulți oameni, doar câteva persoane pe băncile dimprejur.
Acest loc este construit de pe vremea comunismului. În anumite zile se țineau diverse festivități cu pionieri. Cred că nu ar fi o idee rea să se mai facă așa ceva și acum. De fapt cred că mai vin învățătoare cu elevii lor pe aici ziua. Țin minte că se organizau aici, când eram eu mic, acțiuni artistice cu elevii mai mari. Erau montate boxe cu microfoane și se străngea multă lume să vadă diversele reprezentații ale pionierilor. Cred că de 23 August, fosta Zi Națională, ne străngeam pe aici, bineînțeles în mod organizat, ca să facem repetiții pentru defilare.
Astăvară am atârnat de mai multe ori pe aici seara târziu cu diverși amici. Anul acesta de Paști a fost chiar foarte frumos. A venit multă lume, mai ales tineri de liceu care au cântat la chitară la fel ca în vremurile bune de odinioară. Am venit de nenumărate ori și cu bicileta atunci când mergea foarte bine. Acum cam scărțâie și trage cam greu. E un loc minunat și pentru picnic. În jurul cupolei sunt vreo patru sau cinci mese cu scaune unde poți să iei masa în aer liber mult mai plăcut decât acasă între patru pereți. Numai că oamenii de pe aici nu prea au cultura picnicului așa cum au englezii de pildă. Dacă te așezi pe iarbă zice lumea că ești aurolac și nu ai unde să stai.
Prin parc se mai găsesc și diverse staui deloc neinteresante. Au fost amplasate aici tot pe timpul răposatului, realizate probabil de studenți la arte plastice. Chiar aș vrea să aflu istoria acestor 'opere'. Cred că se potrivesc bine cu verdeața din jur. Sunt semiabstracte. Nu mă pricep să le încadrez eventual într-un anume curent dar cred că ar putea face asta cineva care știe. Mă mir cum de nu au fost vopsite cu grafitti. Sunt la fel, nemișcate și tăcute de decenii. Statuia asta din dreapta pare a reprezenta o femeie destul de simplificată, fară mâini. Singurul indiciu prin care îți dai seama că e femeie sunt sânii. O femeie care stă în fața unei porți. Nu îți dai seama dacă este îmbrăcată dau dezbrăcată. E prea mult dacă spun că este inspirată din operele lui Brâncuși? Cred că da. Cẫnd eram mic mă cocoțam pe ele și făceam poze cu clasa dar nu mai găsesc pozele.
Iată aici o altă 'operă', de data asta mai puțin stilizată. Se pare că este vorba tot de un personaj feminin chiar dacă sânii nu mai sunt atât de proieminenți. Acum sunt sigur că este îmbrăcată pentru că se vede că are rochie. Totuși liniile verticale și lipsa de linii ondulate o face să pară o femeie cam bărbată, dârză, luptătoare, muncitoare, pe scurt, femeia sovietică. Probabil idealul femiinin din vremea respectivă.