Aș vrea să scriu în acest blog despre orașul meu, Slobozia. Nu este un oraș prea deosebit în afară de faptul că locuiesc eu în el. Locuitorii săi sunt oameni modești aș spune, nu prea educați dar nici chiar lipsiți de educație. Oricum, în el simți din plin că ești în provincie. Nu chiar ca în Țăndărei, acolo unde am locul de mucă dar nu e mare deosebire: același spirit de turmă, aceleași găști la la locul de muncă. Presa locală e lamentabilă. Dar despre asta sper să scriu altă dată.
Orașul are cam 50 de mii de locuitori, poate mai mult. Nu știu asta din surse sigure dar sunt mai multe care se învârt cam în jurul aceleiași cifre. Nu prea știu cu ce se ocupă oamenii de aici. Cândva foarte mulți lucrau la Combinatul de îngrășăminte chimice dar acum s-a redus considerabil în privința volumului producției și a numărului de angajați. Acum acest combinat se află în proprietatea unui afacerist foarte bogat, printre cei mai bogați din țară, Ioan Niculae. Mai nou, acesta are niște probleme cu justiția. A fost și arestat și s-ar putea să mai fie încă la închisoare.
Un alt agent economic local care absorbea forța de muncă locală încă de pe timpul regimului trecut este fabrica de ulei, care de câțiva ani, se cheamă Ultex și deasemenea se află în proprieteate privată la fel ca mai toate întreprinderile din țară. Și Ultex și Combinatul Chimic provin din foste întreprinderi de stat care au luat ființă, în regimul comunist.
Foarte mulți locuitori din oraș sunt bugetari. De exemplu, Spitalul județean era la un moment dat cel mai mare angajator local și cred că încă mai este. Bineînțeles, o parte din locuitori lucrează, ca și mine, în învățământ.
Orașul este străbătut de bulevartul principal care se cheamă Matei Basarab. Nu știu de ce se cheamă așa. Poate este vreo legătură între Matei Basarab și meleagurile astea. A, mi-am adus aminte. Voievodul a ctitorit pare-se Mânăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, care ar fi cam cel mai vechi așezământ din cele existente în prezent.
Voi reveni.
