Ceremonie sumară de ziua naţională la Slobozia

Anul acesta ceremonia de 1 Decembrie a avut mult mai puţin fast decât anul trecut cel puţin. Dacă în 2012 au participat la defilare foarte multe instituţii,  militare şi nu numai, anul acesta au defilat doar Jandarmeria şi Poliţia din câte îmi amintesc. Toată defilarea a durat 10 - 15 minute. Totul s-a desfăşurat în nou amenajata "Piaţa Mihai Viteazul" din faţa Casei de cultură a sindicatelor. Festivitatea a început la pe la ora 12 cu un sobor de preoţi în frunte cu episcopul locului, Vincenţiu, care au ţinut slujbă scurtă. A venit apoi la microfon un "tenor" care a cântat "Deşteaptă-te române" cam fals, nu prea putea să ia notele înalte. După aia a venit prefectul Gigi Petre şi a citit la microfon, de pe o foaie, mesajul primului ministru Victor Ponta. Ca şi cum ţara asta nu are preşedinte. A fost clar o chestie care se poate interpreta ca politicianistă. După ce a vorbit şi prefectul a început "ceremonia" depunerii coroanelor de flori la statuia lui Mihai Viteazul de lângă hotelul Select, fostul Muntenia. Ceremonia a fost de doi lei pentru că cei care puneau coroane plecau de lângă statuie, dădeau un ocol prin faţa mulţimii să se vadă cine pune coroanele şi apoi se întorceau în faţa statuii şi lăsau jos coroana. Au fost nişte gesturi forţate, mai mult de formă, dar nici forma nu era calumea. Au depus coroane toate partidele politice, instituţiile subordonate ministerelor muncii, finanţelor, agriculturii, educaţiei şi alţii. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar au venit însoţiţi de nişte copii care au lăsat în faţa statuii câte o floare. Nota generală a fost de improvizaţie. Se vedea clar că locul nu este potrivit pentru ceremonii solemne. Era mult mai potrivit la monumentul din faţa Prefecturii, unde era mult mai mult spaţiu şi parcă mai la vedere. Acolo unde s-a ţinut parcă totul era strâmb, de la strada aia  pe care au făcut-o oblică până la mutrele oamenilor. După depunerea coroanelor a urmat "marea defillare". Toată lumea s-a înghesuit să prindă un loc cât mai în faţă. Eu însumi am mers vreo sută de metri ca să prind un loc mai la vedere. Până să prind eu locul mai în faţă defilarea s-a şi gătat. Am rămas cu un gust amar. Cred că nu sunt singurul. După ce şi fanfara şi-a dau ultimul suflu de goarnă toată lumea s-a îndreptat cu paşi repezi către Piaţa Revoluţiei, unde chipurile se dădeau sarmale. Am fost şi eu cu gândul că poate am noroc să prind o sarma. Nu am văzut urmă de sarmale. Am văzut nişte inşi care pregăteau nişte turte "la ţest" undeva între căsuţele de lemn. Lumea se înghesuia se uita un pic şi pleca. Am pleat şi eu cu foamea în glandă  acasă unde mă aşteptau nişte peşti prăjiţi cu mămăligă şi usturoi gătiţi de mama. Nu ştiu ce a mai urmat acolo în piaţă.